PIB-ul este un indicator PROST

Produsul Intern Brut este, fără îndoială, unul dintre cei mai utilizați indicatori economici la nivel global. Folosit pentru a măsura performanța economică a unei țări, PIB-ul este adesea privit ca un barometru al bunăstării naționale și al progresului social. Fie că este vorba despre dezbateri politice, analize economice sau discuții cotidiene despre „starea economiei”, PIB-ul apare ca o cifră magică ce pare să explice totul.

Cu toate acestea, în ciuda popularității sale, PIB-ul nu este lipsit de limitări. Acest indicator nu este doar incomplet, ci chiar înșelător atunci când vine vorba de evaluarea bunăstării reale a unei societăți.

În acest articol voi explica ce este PIB-ul, cum a apărut acest indicator, pentru ce este reprezentativ, ce măsoară și, cel mai important, ce nu măsoară PIB-ul.

Cum a apărut indicatorul de PIB

Conceptul de PIB a fost dezvoltat în perioada Marii Depresii din anii 1930, când guvernele occidentale au căutat modalități mai eficiente de a măsura activitatea economică. Simon Kuznets, un economist american de origine rusă, este recunoscut drept „părintele” PIB-ului, fiind cel care a introdus pentru prima dată acest indicator în 1934, la solicitarea Congresului SUA.

Inițial, Kuznets a conceput PIB-ul ca un instrument de măsurare a producției naționale totale, permițând guvernelor să înțeleagă mai bine impactul economic al Marii Depresii. Ideea a fost simplă: să cuantifice valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse într-o țară pe parcursul unui an.

Totuși, Simon Kuznets însuși a avertizat că PIB-ul nu ar trebui utilizat niciodată ca o măsură a bunăstării sociale, subliniind faptul că bunăstarea unei națiuni nu poate fi dedusă din măsurarea venitului național.

Cu toate acestea, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernele au descoperit că PIB-ul poate fi utilizat pentru a planifica producția de război și a compara performanțele economice ale națiunilor. 

În 1944, la Conferința de la Bretton Woods, PIB-ul a fost adoptat ca standard internațional pentru măsurarea economiilor naționale, devenind un indicator-cheie în cadrul noilor instituții financiare globale, precum Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, exact ce spunea însuși Kuznetz că PIB-ul nu este.

Ce este și ce calculează PIB-ul

Produsul Intern Brut (PIB) reprezintă valoarea totală a bunurilor și serviciilor produse într-o țară într-o anumită perioadă de timp, de obicei un an sau un trimestru. Atât. PIB-ul nu măsoară cum acest bunuri și servicii sunt distribuite, care este impactul asupra mediului în producerea acestor bunuri și servicii, sănătatea populației, libertatea etc.

Dacă vrem să credem în teoria controversată că fericirea este influențată de consum, atunci PIB-ul este un indicator aproape relevant. Cu toate acestea, tot mai multe studii demonstrează că nivelul de fericire este influențat de multe alte lucruri înaintea consumului: relațiile, timpul liber, accesul la educație, la un sistem de sănătate bun etc.

De ce PIB-ul este un indicator financiar prost

Deși este folosit aproape mereu în măsurarea activității economice generale, de parcă o sporire a activităților economice generează automat și bunăstare, PIB-ul prezinta foarte multe limitări.

În primul rând, PIB-ul ignoră distribuția veniturilor. O țară poate avea PIB-ul mare, însă veniturile să fie concentrate în mâinile unei elite mici, lucru care se și întâmplă. 1% din populaţia lumii deţine peste jumătate din averea globală. De partea cealaltă a baricadei, jumătatea cea mai săracă a populaţiei deţine doar 1% din averea globală. Astfel, nivelul de bunăstare generală este scăzut.

Pe lângă asta, PIB-ul nu ia în considerare costurile sociale și de mediu. Cu alte cuvinte, dacă vârsta de pensionare crește, crește și PIB-ul; dacă majoritatea populației fumează și din acest motiv se îmbolnăvește și merge la spital - crește PIB-ul; dacă sunt tăiate pădurile - crește PIB-ul; dacă se întâmplă o catastrofă naturală care distruge un oraș care va fi reconstruit - crește PIB-ul. Repet, PIB-ul măsoară doar activitatea economică, nu și natura acestei activități.

Nemaivorbind despre faptul că PIB-ul nu măsoară economia subterană: activitățile economice nedeclarate, munca la negru, economia informală etc.

Cu alte cuvinte, PIB-ul nu măsoară calitatea vieții, bunăstarea, nivelul de fericire al populației.

De exemplu, SUA se află pe primul loc în lume după PIB-ul nominal, însă nu este nici în top 10 la indicatori mai relevanți precum: nivelul de fericire, calitatea vieții, sănătate, educație etc.

Relevanța PIB-ului în cazul României

Când vine vorba de România, PIB-ul a avut o creștere extraordinară în ultimii ani. De exemplu, în 2019, PIB-ul a fost de circa 250 mld USD, iar în 2024 a fost de circa 353 mld USD. În 5 ani, am asistat la o creștere de aproape 41%. Impresionant.

Cu toate acestea, creșterea PIB-ului nu s-a reflectat și în nivelul de trai al Românilor. Cu un PIB pe cap de locuitor de aproape 18.500 USD, venitul median în țară în 2024 a fost de circa 4000 de lei, brut! 

Un alt aspect important este calitatea vieții tinerilor. Circa 48% dintre tinerii cu vârsta cuprinsa între 14 și 29 de ani desfășoară activități remunerate. Cu toate acestea, tinerii români sunt mai afectați de nesiguranță economică și precaritate: situația economică reprezintă un motiv în baza căruia 53% dintre respondenți declară că s-au simțit discriminați uneori sau adesea. 8% dintre tinerii din România au declarat că veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar, unul din cele mai ridicate procente din regiune.
Indicele de Dezvoltare Umană - măsoară nivelul de trai și ia în considerare indicatori relevanți precum educația, sănătatea, accesul la servicii publice de calitate etc. La acest capitol România se află pe locul 53, sub țări precum: Kuweit, Uruguay, Muntenegru etc.

PIB-ul nu reflectă gradul de bunăstare a unei țări

Prin urmare, PIB-ul indică doar nivelul producției economice și nu oferă o imagine fidelă a bunăstării populației. PIB-ul poate coexista foarte bine cu sărăcia, ignoră calitatea vieții, nu măsoară fericirea. De exemplu, țările nordice au nivel ridicat de fericire, deși PIB-ul este mai mic, comparativ cu alte țări.

Nu vreau să fiu absurd. Este clar că bunăstarea este influențată de consum, dar doar până într-un punct. Când sunt bifate nevoile de bază, altele sunt lucrurile care încep să conteze mai mult.

Care pot fi alternativele PIB-ului

Cred că și fără explicațiile de mai sus, majoritatea oamenilor înțelegeau că PIB-ul și-a pierdut din relevanță. Deși acesta crește cu 2-3-5% pe an, această creștere nu se manifestă și în nivelul de bunăstare a majorității oamenilor. După cum spunea și Andrew Oswald: performanţa economică nu este interesantă intrinsec. Aspectele economice contează numai în măsura în care ele îi fac pe oameni mai fericiți. Prin urmare, uite alți indicatori mai relevanți care reflectă într-o mai bună măsură calitatea vieții oamenilor.

1. Indicele de Dezvoltare Umană (IDU): Măsoară sănătatea, educația și nivelul de trai.
2. Fericirea Națională Brută (FNB): Utilizată în Bhutan, măsoară nivelul de satisfacție al populației.
3. Indicele de Progres Adevărat (GPI): Ajustează PIB-ul pentru a reflecta costurile sociale și de mediu.
4. Indicele de Bunăstare Economică Durabilă (ISEW): Include consumul durabil, distribuția veniturilor etc.
5. Indicele Planetei Fericite (HPI): Combină bunăstarea cu amprenta ecologică.

Concluzii

Probabil că titlul acestui articol nu este unul tocmai potrivit. Nu ar trebui să „fim supărați” pe PIB că măsoară ceva și nu măsoară altceva. Nu asta este problema. 

Problema apare atunci când acest indicator care ține cont doar dimensiunea activității economice, este prezentat ca un instrument de măsură a nivelului de trai, a bunăstării sau a performanței unui stat.

Cred cu certitudine că în analiza economică trebuie luați în considerare și alți indicatori, pe alocuri mai relevanți decât PIB-ul, indicatori care să surprindă mai bine complexitatea vieții moderne.